vineri, 5 martie 2010

From Paris with Love

Cand nu beau un pahar de Grasa de Cotnari...imi place sa ma uit pe pozele facute pe la Paris.Fiind obsedat de acest minunat oras, am zis sa ma uit la un film care sa imi aminteasca de plimbarile pe Rue de la Universite. "From Paris with Love" are cateva imagini superbe cu "orasul luminilor" si ma readuce la prima gura de aer pe care am tras-o in piept in capitala franceza..bine, pana sa-l vad pe John Travolta chel si cu cioc fluturand un lansator de rachete pe acolo.. in fine.
                       E filmul tipic de actiune: bang bang, faze imposibile, redari slow-motion,conspiratii teroriste impotriva americanilor.. Este interesant ca e scris si de Luc Besson si regizat de Pierre Morel.. asadar facut in mare parte de francezi..Asta ca o refulare a europenilor..
                      Cum John Travolta nu prea mai intoarce capul multor femei, a fost distribuit Jonathan Rhys Meyers (ala din Dinastia Tudorilor) sa umple cinematograful cu estrogen.Apropo de asta micu'.. joaca foarte prost pe toata durata filmului.
Conceptul este dezastruos, interpretarea e mediocra, imaginile sunt bune, efectele speciale , de exceptie... Nu este un film care sa merite sa dai cateva zeci de lei ca sa-l vezi in cinematograf si ,in niciun caz, sa-l vezi cu prietena.(o sa-i dai idei cum sa te sape fara sa-ti dai seama).Dar ar merita vazut cu baietii, la cel putin 2 sticle de bere inainte de culcare sau cu parintii amatori de filme de genul asta.
                 Nu sunt dezamagit, nici foarte entuziasmat..sunt doar relaxat dupa cele 92 de minute si cu asta, filmul si-a atins scopul.. te mai rupe putin de realitate, te trimite intr-un oras superb si te mai face sa mai si zambesti din cand in cand.Apasati play, lasati-l sa curga...

joi, 4 martie 2010

Cine l-a omorat pe Gavroche?

               Cand nu mancam un baton de ciocolata Mars , citeam pe net cum simbolul universal recunoscut al Revolutiei Romane din '89, Gavroche (poreclit de presa franceza) este somer.Da.. Florin Vieru avea 14 ani cand aparea pe coperta revistei Paris Match ,tinand tricolorul gaurit, si era imaginea unei Romanii tinere, cu un viitor in fata, era puritatea unui suflet inocent cu perspective laaargi la orizont, era SIMBOLUL UNEI NATIUNI ,era ca o pictura de-a lui Delacroix.
                  Paralela, la vremea aia, justa, intre un copil cu speranta si usurare lizibile pe chip si o tara ce va creste si se va dezvolta ,a creat o imagine interesanta patriei noastre  prin afara granitelor. Si ..ha ! uite ca a mers.. Romania are acum un deficit bugetar considerabil, Gavroche are 34 de ani ,e somer si traieste intr-un apartament din Pantelimon.
                  Felicitari mecanismului ironic al vietii! Soarta dulce ne-ai tras-o crunt ! Ce poate fi mai trist decat un Tour Eiffel care se indoaie sau un Nelson Mandela dependent de heroina..? O realitate care a improscat o metafora geniala cu noroi. O ironie care duce la rasete isterice in Franta , Germania ori Austria si care ar trebui sa ude 21 de milioane de batiste cu lacrimi pe plaiurile noastre.
Kennedy a fost impuscat.. Lee Harvey Oswald a apasat pe tragaci..a fost gasit si a fost omorat si el mai tarziu...Florin Vieru,te intreb... cine l-a omorat pe Gavroche?


 In Jurnalul National am citit ca :


La 14 ani, Florin Vieru a fluturat tricolorul printre. A furat steagul de la Primaria Dobroesti, i-a taiat stema cu un cutitas si a plecat "la Revolutie". La 14 ani a strigat printre gloante: "Jos Ceausescu". A fost numit "Gavroche de Romania" sau "simbolul Revolutiei romane". Un Gavroche de Romania esuat in democratie. La 22 decembrie, dimineata, Florin Vieru s-a gandit ca trebuie sa plece la Revolutie. Avea deja formata echipa, din pustimea satului cu care avea sa mearga sa-l infrunte pe Dictator. Simtea ca ar fi nevoie de un steag. Asa vazuse ca faceau revolutionarii mai mari din comuna. De la primarie l-a luat. I-a apucat cu o mana "inima" si cu cealalta a taiat stema cu soarele iesit din munti, tractoare si cu spice de grau. "BUCATI DE CARNE SAREAU DIN OM." L-a cuprins teama imediat ce a ajuns in Piata Revolutiei, dar nu a putut pleca de acolo, nici acum nu stie de ce. Nu a fugit nici cand a inceput sa se traga. Cand vorbeste despre moarte ne arunca fara sa vrea aceeasi privire rece ca si cea de acum 17 ani, cand a fost surprins infasurat in drapel de fotoreporterii revistei franceze Paris Match. O fotografie care avea sa-l faca celebru. "Eram incruntat pentru ca ma imbarbatam zicandu-mi in sine: ŤOri viata, ori libertatea!ť." In loc sa fuga din fata macelului, ori de cate ori vedea pe cineva cazut se pitea pe burta dupa o bordura. Nu se ridica de acolo decat abia atunci cand nu se mai auzeau focuri de arma. Tine minte ca nu isi putea da seama daca se tragea din fata sau din spate, intrucat zgomotul era acelasi. Afla directia din care veneau gloantele abia atunci cand il mai ciuruiau pe cate unul din fata lui. Nu stia ce e aia arma decat din filmele lui Nicolaescu, pe care le vedea prin vecini, caci el nu avea televizor. Ii lipseau multe in casa in care locuia, cu opt frati orfani de tata ingrijiti doar de mama, femeie de serviciu la intreprinderea "Granitul". Cu gandul la saracia de acasa tipa cat il tineau plamanii lui de copil de 14 ani: "Ceausescu �Anul Nou/ Il vei face in cavou!". De acolo a plecat noaptea la Televiziune. Era sa fie impuscat. Se asezase in fata unor soldati care stateau in pozitie de tragere. Noroc de unul dintre militari, care i-a dat una dupa ceafa: "Mai, boule, te omor!". L-a dus la loc ferit, intr-o masina blindata. "E GAVROSU�NOSTRU!" A doua zi dimineata, dupa ce a mai luat niste palme de la militienii de la metrou, ca-l prinsesera cu cartuse in buzunare, a ajuns la sora mai mare, care locuia intr-un cartier bucurestean. "Unde ai fost?" "Am fost la Revolutie", i-a raspuns. Dar sora, femeie matura, nu l-a crezut. Si poate ca nu ar fi crezut nici astazi, daca nu apucase sa vada la televizor, mai apoi, fotografia facuta de jurnalistii francezi in care aparea fratiorul ei imbracat in uniforma scolara. Era si un anunt care cerea celor care il cunosteau pe copil sa anunte de urgenta televiziunea. Jurnalistii francezi il cautau pe Gavroche si dadusera anunt la postul public. Florin sustine ca parizieinii, marcati de povestea lui, au dorit sa ii ofere o bursa de studiu, sa-i plateasca la ei in tara si liceul, si facultatea. Sa il faca om. "Francezii nu au avut niciodata un ŤGavrocheť pe care sa il creasca si sa-i faca un viitor. Numai ca Petre Roman s-a impotrivit plecarii mele din tara, a zis ca, cica: ŤE Gavrosul nostru, ce? Noi nu suntem in stare sa ne tinem un simbol in tara?" Florin se jura ca Petre Roman i-a promis ca va avea tot ce-si va dori de la viata. Dupa ce a ajuns Roman premier, Gavroche s-ar fi dus plin de sperante la el, la Palatul Victoria, sa discute. "Nu am apucat nici macar sa intru in birou la el. A intrebat: ŤCine-i ala, ca nu am auzit de el?ť. M-am simtit umilit." ESUAT IN ROMANIA. Florin Vieru a inceput sa-si caute un rost in noua democratie, pentru care isi riscase cu ani in urma viata. A ajuns sa lucreze la maturatorii stradali de la Sectorul 2, era ajutor de magaziner. Iliescu si-a amintit de micul revolutionar dupa ce a castigat alegerile la Presedintie si i-a gasit la "Aedificia Carpati" un loc de munca. Prost platit. Era muncitor necalificat. Si au venit alegerile din �2, cand Constantinescu si-a amintit de Gavroche, copilul-simbol al Revolutiei din �9, si s-a decis sa-l inhame la caruta electorala. Florin s-a lasat folosit de viitorul presedinte, lasandu-se amagit pentru a doua oara. Tot o viata fara griji i s-a promis si de data asta. O luna a stat pe drumuri cu "Tapul", cum ii spune el. Trebuia sa stea tot timpul langa politician. Cand acesta zicea "Si nu uitati, simbolul Revolutiei romane este alaturi de noi!", facea un pas in fata si se auzea: "Uraaa!". De pe urma acestei campanii zice ca s-a ales doar cu o baie de aplauze. Constantinescu si-a vazut de viata politica iar el a ajuns din nou pe drumuri. Dupa patru ani, Florin s-a inscris la un curs de bucatari la un restaurant din Prahova, unde l-a reintalnit pe Constantinescu, ajuns presedinte. I-a reamintit tot ce i s-a promis. Presedintele a trimis dupa cateva zile niste oameni la el. Ii gasisera de lucru la Romania libera. Ca vanzator de ziare. Dezamagit, a refuzat slujba pe motiv ca ar fi fost prost platita. "Din 1994 pana prin 1999 am simtit de multe ori ca esuez in democratie. Nu aveam siguranta zilei de maine", recunoaste Florin. Apogeul esecului a fost acum patru ani, cand a fost acuzat de furt calificat. "De fapt, nu a fost furt", se balbaie el. "Ce inseamna furt? Ca m-au pus niste prieteni sa car niste genti de aici pana acolo?" A fost incarcerat sase luni la Jilava. Acum, dupa 17 ani, timp in care Gavroche a stat tot timpul in tara si a simtit din plin tranzitia, Florin Vieru pare ca si-a gasit locul. Traieste alaturi de sotie intr-un apartament frumos amenajat, unde isi creste cei doi copii, o fata de 9 ani si un baietel de 6 ani. Asteapta sa intre in Uniunea Europeana, sa-si infiinteze o firma de constructii. Momentan lucreaza ca "particular". Dezmintiri Petre Roman ne-a spus ca, pe vremea cand era premier, a fost vizitat de Vieru de nenumarate ori la cabinetul de la Palatul Victoria. "Era un fel de simbol al Revolutiei atunci", rememoreaza Roman, care dezminte faptul ca s-ar fi opus plecarii lui Gavroche cu bursa la Paris. "Din pacate, nu avea tragere de inima pentru munca. L-a luat valul. Era influentat de ideea ca: ŤEsti simbol, gata! De acum nu trebuie sa mai faci nimicť", crede fostul premier. Mugur Ciuvica, vicepresedinte al Actiunii Populare, spune ca el a fost cel care a fost desemnat de Constantinescu sa il ajute pe Florin. "Constantinescu nu i-a promnis Ťo viata fara grijiť. I-a spus doar ca-l va ajuta. Dupa campanie l-am ajutat de doua ori sa-si gaseasca un loc de munca. A abandonat ambele slujbe relativ repede", ne-a declarat Ciuvica.

<>

The Invention of Lying

Cand nu ma plimbam prin Viena, ma gandeam ca de mult vroiam sa vad un film care sa argumenteze existenta umana.. Un film ca o poezie al carei autor nu s-a gandit niciodata la impactul pe care aceasta l-ar putea avea asupra cititorului... Un film de 100 de minute care sa poata fi interpretat in 1000 de feluri in 10000 de minute... Nu ma asteptam sa-l gasesc sub forma unei comedii/fictiune."The Invention of Lying" este de departe cel mai bun film pe care l-am vazut recent (dupa standardele mele ciudate).
                   In ciuda unor mici defecte in concept si realizare, iti deschide ochii si automat stabileste noi perspective asupra conditiei efemere a omului. Desfiinteaza religia, pacea , bunastarea si cinstea si pune pe un piedestal inalt ipocrizia atat de necesara rasei umane.In cele 100 de minute cat dureaza, nu m-a plictisit deloc,chiar mi-a antrenat cei doi neuroni sa gandeasca dupa foarte mult timp.Mi-a desenat un zambet foarte discret si mi-a confirmat cateva idei (si nu-i asa ca e minunat cand iti da cineva dreptate?).
                    Daca va plictisiti teribil dupa ce cititi un ziar, daca experimentul de la Geneva sau Stirile de la 19 va intristeaza , daca sunteti cu partenerul intr-o duminica in care aveti nevoie de un "morale-booster" pentru saptamana ce urmeaza sau daca sunteti doar curiosi cum ar fi o lume in care minciuna ar lipsi..trebuie neaparat sa vedeti "The Invention of Lying".
                    Si ca sa mearga totul bine, sa va bucurati din plin de farmecul filmului,ar fi bine sa nu vedeti inainte vreun trailer sau sa cititi vreun spoiler nesimtit.Apasati play si lasati-l sa curga...o sa va inunde...